Portocaliii au ieşit datori vânduţi din campania electorală prezidenţială şi acum dau din colţ în colţ să-şi achite sponsorizările. Prin contracte umflate neruşinat, prin încredinţări directe de lucrări bănoase pe seama bugetului (nu întâmplător se vrea ridicarea pragului de la care sunt obligatorii licitaţiile) sau, cealaltă metodă, prin numirea în funcţii extrem de profitabile în companiile de stat, autorităţile guvernamentale şi regiile autonome. De sutele de ploşniţe din ministere nu mai vorbesc. În toată această puielniţă de partid, nu doar că vârful piramidei încasează de trei, patru ori mai mult decât (mă rog, oficial) preşedintele ţării, premierul şi miniştrii, dar până şi femeile de serviciu primesc cât doitrei medici sau profesori. Culmea e că, miercuri, în şedinţa de Guvern, Boc a lălăit iarăşi soluţionarea acestei flagrante inechităţi sociale. Deşi statul, proprietarul activelor şi resurselor respective, ar trebui să primească integral la Buget profiturile, plătind personalul potrivit grilei generale. Dar astfel ar însemna să taie macaroana propriilor clienţi.

Menţinând dezbinarea sindicatelor (companii vs restul lumii), în cramponarea sa de o putere pe care a exercitat-o abuziv şi oneros, în dispreţul ciocoiesc faţă de majoritatea populaţiei. Care iese acum zilnic, tot mai revoltată, în stradă, cerând vehement debarcarea urgentă a incapabililor, corupţilor şi moftangiilor. Nu vreau să cred că Guvernul acutizează deliberat conflictul cu societatea, inclusiv cu zona privată, spre a-şi justifica apoi o eventuală intervenţie cu mijloace tipice statului totalitar.