Cineastul german a oferit ieri la Cluj o lecţie magistrală despre cum ajungi regizor, deşi ai plănuit să devii pictor.
“Eu nu ştiu nimic despre voi. Voi nu ştiţiprea multe despre mine”, a spus ieri Wim Wenders, la începutul masterclass-uluisusţinut la Muzeul de Artă, în faţa a zeci de “ucenici”, de la tineri pasionaţide regie până la cineaşti profesionişti. Wenders a vrăjit din primelesecunde. Ca un matematician-artist, a început, ordonat, rezolvarea problemeicunoaşterii cu publicul. S-a dezbrăcat de secrete din copilăria lui, adezvăluit calm şi seducător detalii suculente din tinereţea sa în Germaniaanilor ’60. “Nu am vrut să devin regizor.M-am născut la câteva luni după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial,într-un oraş (Düsseldorf – n.red.) în care nicio clădire nu mai stătea înpicioare. Noi locuiam într-un subsol, iar eu credeam că aşa e peste tot”, apovestit cineastul. Când a aflat că există lume şi dincolo de “subsolul natal”,Wenders a decis: va deveni călător. “Profesia mea principală e cea de călător,chiar şi acum. Tot ce îmi doream era să merg “altundeva”. Primele lui filme le-a primitîn copilărie, în dar de la tatăl său. “Erau secvenţe din 20 de filme pe care leproiectam la fiecare zi de naştere a prietenilor mei. Eram cel mai popularbăiat din grup, vă puteţi imagina! Dădeam filmul înainte, înapoi... credeţi căamicii mei mai văzuseră vreodată pe cineva să alerge sau să mănânce invers?”, arâs Wim, împreună cu asistenţa. “Apoi, pe când aveam vreo opt ani, am primit ocameră foto, şi de atunci fotografia e una din pasiunile mele. Filmul în sine,negativul, e o chestie extraordinară. Acolo e tot ce ai făcut şi bine, şi rău,îţi vezi eşecurile, îţi aminteşti primele fotografii făcute. Acum se fac pozecu mobilul, până şi la concerte mobilele au înlocuit brichetele din mâinilespectatorilor”, a spus cineastul. Când a venit timpul să dea lafacultate, Wim a
