Marius Onofraş, atacantul echipei de fotbal Unirea Urziceni, spune că nicăieri nu se simte mai bine decât în Iaşul său natal. Sportivul se alătură campaniei "Oraşul de vis" şi promovează urbea în care s-a născut. Cum prinde câteva zile libere, Onofraş dă o fugă în dulcele târg al Ieşilor, acolo unde, după cum mărturiseşte, îşi găseşte întotdeauna liniştea. Sursa: Agerpres
Marius Onofraş, jucătorul echipei de fotbal Unirea Urziceni, şi-a înscris definitiv numele în „Hall of Fame”-ul fotbalului ieşean. Onofraş a plecat în fotbalul mare de la Politehnica Iaşi, club care a dat de-a lungul timpului o mulţime de jucători precum Ursache, Iordache, Naste, Costaş, Romilă I şi Romilă II, Simionaş, Ciocârla, Cioacă sau Nemţeanu.
În tricoul Unirii Urziceni, Onofraş a jucat în Liga Campionilor, unde a şi marcat. Onofraş vorbeşte cu entuziam despre oraşul în care vrea să revină definitiv după ce va termina cu fotbalul. „De fapt, n-am plecat niciodată”, spune el.
Onofraş ştie pe de rost cântece ale galeriei Politehnicii Iaşi, pe care le-a auzit şi în ultima etapă a recent încheiatei ediţii de campionat, când Unirea Urziceni, cu Onofraş pe teren, a bătut Poli la Iaşi, semnând practic retrogradarea grupării moldovene.
Evz.ro: Cum a fost copilăria ta la Iaşi?
Marius Onofraş: Copilăria mea a fost una frumoasă. Şi spun asta în ciuda faptului că am făcut sport organizat încă de la 4 ani. Am început cu judo. Tatăl meu a ţinut să fac acest sport. Practicase şi el judoul. Nu pot să spun că mi-a plăcut de la început sau că m-am dus din pasiune. În schimb, datorită acestui sport m-am întărit, vorbesc aici în primul rând de caracter. M-a ajutat foarte mult. Din acest motiv, îmi aduc aminte mult mai mult de anii de judo decât de cei de grădiniţă.
Aveai un loc special unde îţi petreceai timpul liber?
Am copilărit în „Galata”, u
