Mircea Cartarescu, "Frumoasele straine", Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), 300 pag.
Simtul umorului, inclusiv capacitatea de a face haz de necaz sunt benefice in timpuri grele, iar pe aceia care iti provoaca rasul inteligent, eliberator de tensiuni, nu poti decat sa-i iubesti, fiindca iti fac bine. Nu degeaba se spune despre ei ca sunt spirituali (spre deosebire de histrionii bascaliei vulgare, popularizate de televiziuni ca "divertisment"). O asemenea carte spirituala, scrisa anume "din dorinta mea de a rade si de a auzi oameni razand, curat si destins, imprejurul meu" este cea pe care v-o recomand azi, cu multe pasaje de un comic irezistibil. Cele trei texte ce o alcatuiesc, publicate initial in foileton in revista "7 seri", povestesc intamplari adevarate, cu personaje reale, dar scrise cu o stiinta a compozitiei, a registrelor stilistice, cu un simt ludic si parodic ce tin de arta prozatorului si poetului Mircea Cartarescu. Pentru cei ce n-au citit dintre cele vreo 25 de volume ce-i poarta semnatura decat best-seller-ul "De ce iubim femeile", titlul noii carti poate fi inselator. "Frumoasele straine" nu contine alte povesti de amor, ci e numele unei actiuni literare, "Les belles etrangeres", prin care se invita in Franta, in fiecare an din alta tara, cate o duzina de scriitori reprezentativi. In 2004, tara a fost Romania, cu 12 poeti si prozatori din generatii diferite, ce aparusera in traducere la edituri franceze. Partea cea mai consistenta a cartii se refera la comedia paguboasa a acestei experiente. In prima si ultima povestire, pataniile caraghios-absurde ale naratorului la persoana I au loc intr-o sectie de politie din Capitala (la inceputul anilor 2000, cand era psihoza plicurilor cu antrax) si la Bacau, in anii '80, cand tanarul poet Mircea Cartarescu, invitat de un coleg localnic la o "actiune literara", vede enorm si simte monstruos s
