Minciunile sunt o realitate a vieţii noastre cotidiene. În plus, dacă vă pricepeţi la fabricarea lor, aveţi şansa să vă bucuraţi de succes pe plan profesional.

Minciunile sunt de multe feluri. Unii „plusează“ în CV şi îşi exagerează propriile competenţe. Alţii spun că au dus la îndeplinire o sarcină, în ciuda faptului că nici nu au început-o. Ca să nu mai vorbim de Jayson Blair, reporter la New York Times, care în 2003 a publicat zeci de reportaje inventate. Din Australia, apare acum o punte de salvare pentru mincinoşii „de birou“, dar nu numai: „O minciună apare din teama de a nu fi bine văzuţi de ceilalţi. Atunci când minţim, nu facem decât să încercăm să convingem lumea de valoarea noastră“, explică psihologul Dorothy Parker în cartea sa „Why we lie“. De aceeaşi părere este şi Lucy Kellaway, jurnalistă la Financial Times, care a scris un editorial cu un titlu elocvent: „Strada spre succes este presărată cu minciuni micuţe“. Tema centrală a articolului sunt aşa-numitele „good lies“, acele minciuni bune şi nevinovate care nu conţin exagerări. Această teorie este susţinută şi de un studiu al Harvard Business Review, care a demonstrat că persoanele care se bucură de cel mai mult succes pe plan profesional sunt şi cele mai mincinoase.

Elogiu succesului

În editorialul său, Kellaway aduce un omagiu aşa-numitului „polite charme“, „farmec gentil“, tipic persoanelor de succes, care în timp ce gândesc (şi fac) un lucru ştiu să declare cu seninătate exact contrariul. „Când şeful meu mă întreabă: ei bine, în ce stadiu e articolul?, eu îi răspund că este aproape gata, cu toate că tocmai am început“, mărturiseşte Kellaway. În opinia jurnalistei, cine ştie să mintă ajunge mai uşor la succes pentru că este mai inteligent.

„Într-un fel, este vorba de capacitatea de a-mi modifica propriul comportament în funcţie de circumstanţe, iar eu s