În comunitatea din Piracanga a mai apărut un membru: „bebeluşa“ nou-născută a lui Sivan şi a lui Ronny. Din câte naşteri au fost până acum în Piracanga, asta a fost prima la care am vrut să fiu de faţă.
Poate că a fost de vină sunetul de tobă care a însoţit neîncetat cele aproape 16 ore de travaliu. Se auzea perfect de la noi de acasă - dum! dum! dum! dum! - şi aşa ştiam că bebeluşul nu s-a născut încă.
Poate că a fost locul de vină - tot travaliul s-a desfăşurat în piscinuţa Georgiei, aceea la care eu şi Florian am muncit ca s-o amenajăm pentru naşterea lui Sasha. Poate că a fost de vină iubirea mea pentru Sivan - fata asta de 26 de ani din Israel -, pentru care am simţit dragoste la prima vedere, când ne-am cunoscut acum vreo patru luni aici, în Piracanga. Ne-am văzut - eu cu Sasha în braţe, ea cu o burtică rotundă superbă - şi ne-am pupat şi ne-am îmbrăţişat imediat, de parcă eram prietene de-o viaţă!
O fetiţă mare şi sănătoasă
Dar nu am participat la naşterea copilului lui Sivan şi al lui Ronny. Ei nu au vrut să fie de faţă decât „echipa de intervenţie" - Suely, Chantal şi Thiaguia, adică moaşa şi cele două ajutoare. Dum! dum! dum! dum! se auzea toba şi de la focul aprins lângă piscină se vedea fumul ridicându-se în aer, printre stropii de ploaie măruntă din ziua asta de duminică. Iar gândurile mele erau toate cu Sivan şi cu bebeluşul ei.
Apoi, toba a început să bată mai repede, mai repede şi... linişte. „A venit, a ieşit, în sfârşit! E fetiţă! Şi e mare şi sănătoasă!", s-a răspândit repede vestea, iar Ronny a rugat pe toată lumea să le respecte în continuare intimitatea şi să nu vină în vizită încă vreo 24 de ore.
A treia zi le-am văzut pe Sivan şi pe fetiţa ei, care nu are încă un nume. „N-am vrut să ştim dinainte sexul copilului şi nici n-am vrut să-i alegem un nume înainte s-o vedem. Acum, că am văzut-o, o să vină el
