Doi lideri ai Opoziţiei. Două strategii: una de adormit foamea de putere, ce aduce mai degrabă a şpriţ de vară, una pragmatică, care s-ar putea să dea roade de-abia câţiva anişori. Nimeni nu se simte bine însă în pielea sa.

Mă uit pe ştiri şi mai nou constat că aproape nu este zi dată de la Dumnezeu, din cele în care Crin Antonescu este prezent prin ţară, la vreo televiziune sau conferinţă de presă, în care acesta să nu se invite la guvernare. De ceva vreme, liderul liberal, care după campanie pare să fi tras din nou frâna de mână în consistenţa apariţiilor sale publice, repetă inexplicabil acelaşi lucru: e gata să se sacrifice de dragul ţărişoarei cu o slujbă mai prost plătită cu 25% la Palatul Victoria. Să fie presiunea liderilor din partid, să fie şpriţ de vară, să fie lipsă de subiecte taman acum?

Iată-l vineri: “Noi suntem dispuşi să ne asumăm această răspundere, chiar şi în aceste condiţii dramatice, dar asta numai dacă Traian Băsescu recunoaşte că a greşit cu acest guvern şi cheamă liberalii să-şi asume răspunderea. Noi venim, dar fără căpuşe de la PDL, gen Udrea, Berceanu şi alţii. Dacă Parlamentul României ne învesteşte cu programul nostru politic şi economic, nu avem nicio ezitare!”

Credeţi că duminică a spus altceva? Neah! Cu aproape exact aceleaşi cuvinte. “Asta nu înseamnă că am dori să intrăm la guvernare în guvernul lui Traian Băsescu (dacă doream asta intram la guvernare astă iarnă). Noi suntem dispuşi să asumăm guvernarea României pe baza măsurilor PNL şi suntem dispuşi să ne asumăm singuri acest program care înseamnă salvarea pensiilor şi salariilor, tăierea drastică a cheltuielilor, un Guvern cu mai puţine ministere şi o reducere a numărului de agenţii. Scopul meu politic nu este să devin premier. …Dacă m-ar desemna partidul să ocup această funcţie atunci voi răspunde că sunt de acord”.

Cin’ să te ia în serios?