Boala ori moartea unui membru al familiei, divorţul părinţilor sau chiar evenimente cum ar fi schimbarea locuinţei îi pot arunca pe cei mici în „butoiul cu melancolie”. Sursa: SHUTTERSTOCK
Deşi afectează în special tinerii şi adulţii, depresia poate apărea şi la copii, încă din primele luni de viaţă. Un bebeluş îndepărtat de mamă pentru o perioadă îndelungată poate intra într-o stare de letargie similară celei cauzate de o boală gravă. Un copil de 2-4 ani poate manifesta, în perioadele depresive, agresivitate şi mânie greu de stăpânit.
Aceste comportamente indică mai mult decât o simplă tristeţe şi nu apar din senin, ci sunt efecte ale unui eveniment care îl destabilizează pe cel mic: decesul unei persoane dragi, abuzul fizic sau cel emoţional, divorţul părinţilor, schimbarea casei sau a şcolii.
Cum se manifestă
Psihologul Anca Munteanu lu crează cu copii pe care părinţii îi aduc la psiholog pentru aşa-numita „depresie reactivă”, care apare în urma unui eveniment precum boala, doliul ori separarea de unul din părinţi.
„De obicei, părinţii sau alţi membri ai familiei sesizează izolarea copilului, lipsa jocului şi a interacţiunii, plânsul sau chiar lipsa de poftă de mâncare ori tulburări ale somnului. Deseori, ei constată şi un regres şcolar, alături de lipsa de interes pentru toate activităţile”, arată psihologul.
Când aceste comportamente persistă sau situaţia se agravează pe zi ce trece, e indicată o prima vizită la psiholog ori psihiatru, în funcţie de gravitate. Altfel, există riscul ca micuţul să dezvolte comportamente extreme, mergând chiar până la sinucidere.
Riscul ca un copil să aibă stări depresive creşte dacă există comportamente similare în familie. Probabilitatea de a face depresii e de trei ori mai mare la copiii cu cel puţin un părinte depresiv.
„M-am trezit în