Într-un amplu dialog cu „Adevărul“, Cristi Paţurcă dezvăluie multe dintre culisele fenomenului „Piaţa Universităţii“.

Cristi Paţurcă, idolul „kilometrului 0 al zonei libere de neocomunism", a scris, în versurile unui cântec simplu, cea mai scurtă descriere a fenomenului „Piaţa Universităţii". „Mai bine haimana decât trădător / Mai bine huligan decât dictator, / Mai bine golan decât activist, / Mai bine mort decât comunist", le cânta Cristi Paţurcă, de la balconul Facultăţii de Geografie, tuturor celor care îşi dădeau seama că nu vor scăpa, prea curând, de bătăile din palme pe imnuri socialiste.

Mai citiţi şi:

Misterele Revoluţiei: "Adevărul", două luni de dezvăluiri

Secretele Mineriadei: 1990, manipulări feseniste ca la carte

Miron Cozma se întoarce: "Avem multe de discutat!"

Şi-a luat chitara şi, cu trei acorduri care au rămas în sufletul oricărui „golan", a vrut să termine ce a început în decembrie '89, la baricada de la Inter. „Adică fără comunişti". A stat în balcon, la butoanele staţiei de amplificare, a cântat şi a sperat, la fel ca toţi cei care învăţau abecedarul democraţiei, că România va scăpa de neocomunişti. „Degeaba. Ne-au lăsat 53 de zile, după care ne-au ucis. Ne-au mazilit."

Povestea lui Cristi Paţurcă începe cu puţin înaintea Revoluţiei din decembrie '89 şi nu se termină niciodată. „Ştiţi ce-am făcut în '89, când era Congresul partidului? Am montat şase boxe, din alea mari, pe terasa din Cotroceni unde locuiam, am legat televizorul prin staţie şi, în timpul transmisiunii, «am dat blană».

Au venit cinci maşini de miliţie în faţa casei, să-mi spună că volumul e prea mare. «Cum!? Tovarăşul Ceauşescu se aude tare? Păi eu îl iubesc pe tovarăşul Ceauşescu!», le spuneam. Nu eram sănătos la cap. De cine să-mi fie frică?", râde Paţurcă acum, când îşi aminteşte. Mai târziu, a fost arestat. Era tânăr, artist şi n-