In ultimii 20 de ani, in Romania, spaga a devenit sport national: cadrele medicale trebuie motivate suplimentar pentru ca bolnavul sa beneficieze de un tratament mai bun in spitale, angajatul din administratie trebuie motivat, la rindul sau, pentru a-i raspunde mai prompt contribuabilului aflat in fata ghiseului, managerii companiilor private, care vor sa faca afaceri cu statul, stiu ca trebuie sa dea spaga pentru a obtine contracte publice, in tribunale dreptatea se imparte, de prea multe ori, in functie de cine plateste mai mult, iar lista ar putea continua la nesfirsit.
Cind discutam despre acest fenomen, trebuie sa facem diferenta intre spaga oferita bugetarului „de rind“, cel din spitale, scoli sau din administratia centrala si locala, si spaga oferita la nivel inalt. In primul caz, este vorba despre sume de bani mici sau medii, fie acordate benevol de cetateni drept recunostinta pentru serviciile prestate, fie pretinse de catre cei aflati in slujba cetateanului pentru a-si onora sau incalca obligatiile de serviciu.
Luate individual, sumele nu sint foarte mari, insumate insa, ajung la cifre respectabile. Astfel, conform unor studii recente, numai in spitale cuantumul anual al platilor informale se ridica la 360-500 de milioane de euro.
In ceea ce priveste spaga la nivel inalt, aici nu mai discutam despre sume de bani mici sau medii, ci despre sute de mii sau chiar milioane de euro platite functionarilor publici aflati in pozitii-cheie, functionari care, la rindul lor, au dat spaga pentru a ajunge in pozitiile respective.
Anual, statul cumpara bunuri si servicii echivalente cu 10% din PIB (sau 12 miliarde de euro), iar anchetele realizate de jurnalisti au dezvaluit faptul ca nivelul „comisionului“ platit de companii pentru a obtine contracte cu statul este de 10-30% din valoarea contractelor. Prin urmare, putem usor sa
