Începând cu cea de a 100-a zi de viaţă, porumbelul călător concurează pe distanţe cuprinse între 100 şi 1.000 km pentru o perioadă ce poate dura între trei luni şi trei ani, după reguli unice. Este sportul cu un singur punct de start şi cu zeci, sute sau chiar mii de linii de sosire. Este fascinantul joc cu porumbei călători.
Pentru a putea concura în curse oficiale, porumbelul voiajor trebuie să deţină pe picior un inel de identificare ce conţine elemente ce dau o combinaţie unică, irepetabilă la un alt exemplar (iniţialele ţării de origine, anul naşterii şi un număr matricol). Inelul, cu structură metalică, se poate introduce pe picior numai între a 7-a şi a 10-a zi de viaţă, ulterior grosimea degetelor nemaipermiţând această manoperă. Acesta este actul lui de identitate internaţional valabil, aflat la purtător, fără de care şi-ar pierde toată nobleţea sutelor de generaţii de selecţie şi ar rămâne doar un porumbel comun cu aspect de voiajor.
El este lansat în concurs la un timp şi dintr-o locaţie predeterminate. Distanţa dintre punctul unic de lansare şi punctele multiple de sosire, asimilabile totuşi unui anumit perimetru riveran, este măsurată prin GPS, adică utilizând precizia maximă electronică cuantificată până la nivelul milimetrilor. Această distanţă precis măsurată de o comisie naţională şi notată cu S este împărţită la timpul de constatare conform formulei fizice clasice v=s/t, unde v=viteza, s=spaţiu şi t=timp. Timpul se constată în două moduri: mecanic sau electronic. Sistemul mecanic iniţial continuă să fie încă folosit în prezent şi se bazează pe cronometrarea cu un ceas special construit (cu o structură unică în lume) pentru cursele de porumbei călători. Acesta are două componente, fiind practic un ceas mecanic obişnuit, asemănător vechiului ceas clasic, care însă este racordat la un sistem de tambur în care sunt introduse elem
