Masurile de austeritate sustinute cu fermitate de catre Cabinetul Boc si Traian Basescu, nejustificat de incorecte fata de o parte a categoriilor sociale, dar justificate cu mult curaj din punct de vedere politic, tind sa fie ingredientul gresit dintr-o combinatie perfecta.
Cu toata incercarea de impachetare politica, pare evident ca aceste masuri de sacrificare a unor categorii sociale pe motiv de modernizare a statului sau pe motiv de supraaglomerare birocratica sau chiar pe motiv de reducere a cheltuielilor publice au legatura cu preferinta si alegerea politica a leadershipului democrat-liberal.
Si noi stim ca statul trebuie reformat, ca este nevoie de modernizare si solutii pragmatice pentru o societate care a ramas blocata intr-o tranzitie continua. Avem nevoie de schimbari sistemice profunde. Este o realitate pe care nu o putem ignora. Si daca nu o constientizam, cu siguranta o simtim in fiecare zi. Stim foarte bine asta.
Insa, modernizarea statului, adoptarea unor reforme radicale sau a altor masuri care sa zguduie sistemul nu pot fi facute mentinand un conflict total cu celelalte forte politice. Mai ales ca sunt parte integranta a sistemului politic romanesc. Ignorarea cu desavarsire a acestora inseamna ignorarea celei de-a doua dimensiuni a politicii, anume dimensiunea consensuala.
Actualul Guvern si presedintele Traian Basescu au aratat ca pentru ei partea consensuala a politicii nu exista. Este o greseala ale carei efecte se vad in incapacitatea de a genera consens pe proiecte fundamentale pentru Romania. Au preferat sa traga de timp in discutiile cu sindicatele si patronatele si au moderat excelent tentativa consultarilor cu partidele de opozitie aranjate in mare graba si cu mare tam-tam. Au incercat sa eludeze adevarul si sa traga de timp in speranta ca economia romaneasca isi va reveni singura. Sau poate a
