A fost prima naţiune din lume care a dat faliment în epoca modernă, revenindu-şi după doi ani foarte grei, datorită resurselor naturale. Sursa: AFP

Este imposibil să nu fi auzit în ultimele luni sintagma „a da default”, o interpretare a intrării în incapacitate de plată pentru anumite obligaţii. De la simpli cetăţeni, care nu-şi mai pot plăti ratele, şi până la naţiuni precum Grecia, toată lumea dă „default”.

Dacă vă întrebaţi ce s-ar putea întâmpla dacă Grecia ori, exagerând, România nu şi-ar mai achita datoriile către creditori, avem un exemplu concret. În 2002, Argentina a dat cel mai mare „default” din istorie, în jur de 100 miliarde de dolari, însemând că a refuzat să mai plătească datoriile aferente obligaţiunilor şi împrumuturilor de stat. Ce s-a întâmplat după aceea?

Argentina a fost şi încă este izolată internaţional din punct de vedere financiar, funcţionând exclusiv pe baza resurselor interne. Doar că o face cu succes, analiştii economici occidentali grăbinduse să o catalogheze drept o excepţie şi nu o regulă privitoare la vinovaţii de „default”. Însă pentru a înţelege mai bine, trebuie să ne întoarcem în urmă cu 20 de ani.

Sufocaţi de importuri

După avântul economic din anii ’30 ai secolului trecut, când Argentina avea un PIB comparabil cu al Franţei, în decadele următoare situaţia s-a schimbat în rău. Izolare politică, dictatură militară, conflicte armate au distrus o economie altă dată puternică. Iată pas cu pas cum s-a ajuns la faliment:

Moştenire grea. În 1989, când Carlos Menem a venit la putere, inflaţia era de cca. 200% pe lună, preţurile indexându-se de două ori zilnic. Menem a câştigat alegerile promiţând reforme şi o viaţă mai bună, iniţial ratând obiectivele.

Paritate fixă peso-dolar. Totul s-a schimbat în 1991, când a fost adoptată Legea convertibilităţii. Mai ex