Ascunsă între păduri bătrâne de conifere care par că înţeapă cerul cu vârful lor, staţiunea balneoclimaterică Slănic Moldova era până nu demult supranumită „Perla Moldovei”. Acum, apa iute a răului Slănic se loveşte de pietre, şerpuind printre case şi complexe de tratament închise. Sursa: Simona DiaconuSursa: Dan DimaSursa: Dan Dima
1 /.
Dacă ajungi în Slănic Moldova în prag de seară şi nu ai deja o cameră rezervată, lucrurile se pot complica. Străzile nu sunt foarte bine iluminate şi, la finele lunii mai, multe pensiuni erau cufundate în beznă. Pe multe dintre ele avea atârnau anunţuri seci „De vânzare”, urmate de numărul de telefon al proprietarilor care vor să scape de ele. Alţi administratori au lăsat obloanele trase deoarece nu au clienţi, iar costurile de întreţinere sunt mari.
Urcând pe firul apei, care curge când de o parte, când de alta a drumului, călătorul prins de noapte pe drum ajunge în inima staţiunii. Aici, câteva hoteluri cu câţiva clienţi. Peste tot, lumina este aproape difuză, de parcă întregul orăşel este într-o stare continuă de somn.
Dimineaţa, lucrurile se schimbă: în inima târgului se forează de zor. S-a început construcţia unui teatru de vară, însă constructorii au descoperit numeroase cursuri de apă subterane, când lucrările erau deja avansate. De aceea, încearcă să capteze apa şi să monteze nişte tuburi pentru colectarea ei. Toate bune şi frumoase, numai dacă nu eşti cazat la hotelurile din centrul staţiunii, căci maşinăriile se pornesc încă de la primele ore ale dimineaţii. Seara, în locul zgomotului produs de ele se aude susurul apei şi cântecul greierilor.
Mai sus de locul unde sapă constructorii zac în paragină un hotel şi două pensiuni, din care au rămas doar ziduri goale şi resturi din dantelăriile din lemn de altădată. Alte vile sunt în conservare.
Dacă nu ştii ce să cau
