Ameninţat de reducerea pensiei cu 15%, Titus Dănilă (69 de ani) se gândeşte serios la „bunăstarea“ lui de pensionar, cu o vechime în muncă de patru decenii ca şofer pe autobuz.
Are o pensie de 750 de lei, de care se bucură doar o singură zi pe lună, atunci când o primeşte. Pe primul loc sunt facturile, datoriile la bancă şi medicamentele pentru inimă şi prostată. În total, vreo 600 de lei, adică aproape toată pensia. Noroc de veniturile soţiei, pensionară şi ea.
„Inima cere, dar nu am nicio putere“
„Nevasta ia vreo 600 de lei, bani pe care-i lăsăm aproape în totalitate la magazin şi piaţă, pentru cumpărăturile lunare. Mai oprim să avem în casă mărunţiş pentru o şosetă, vreo bluză sau dacă se iveşte o urgenţă“, adaugă Titus Dănilă. Pensionarul spune că în supermarket intră mai mult la ocazii speciale şi că în rest este un client fidel al pieţelor din oraş.
„În supermarket mă uit la produse, dar nu am cu ce le cumpăra, ca în vorba «Ochii văd, inima cere, dar nu am nicio putere»“, spune cu amărăciune bătrânul.
Pentru că din pumnul de mărunţi care-i mai rămân nu-şi permite să cheltuie nimic fără un motiv bine întemeiat, Titus Dănilă îşi petrece jumătate din zi la clubul pensionarilor.
Aici, are grijă ca ceilalţi membri ai clubului să fie civilizaţi, să nu facă mizerie, să bea sau să fumeze. La amiază, pleacă încet spre casă, unde îşi petrece majoritatea timpului în faţa televizorului.
„Pentru altceva, nu am bani. Dacă aş avea, aş fi un fel de boieraş şi mi-aş petrece bătrâneţile aşa cum am visat. Adică, aş merge în concediu, că nu am mai fost pe o plajă din anul 1997, şi m-aş duce de asemenea în staţiuni“, spune pensionarul.
