…PSD s-a tinut (partial) de promisiune si a depus o motiune de cenzura, in locul celor doua deja anuntate (conform declaratiilor lui Victor Ponta, a doua va fi tinuta in continuare “pe maneca”, in eventualitatea in care prima nu trece). Am citit cu atentie textul motiunii, cautand – dincolo de retorica normala in astfel de situatii – umbra vreunei solutii alternative. Nu am gasit-o. Tot ce am vazut e ca PSD vrea sa NU reduca salariile si pensiile, dar VREA sa reduca deficitul bugetar SI sa relanseze economia. Vrea, cu alte cuvinte, si cu porcul in ograda si cu slanina-n pod. Cum s-ar putea atinge toate aceste obiective concomitent? Mister.
Singurele referinte cat de cat concrete la acest set de masuri alternative pot fi citite mai jos:
Există soluţii formulate de sindicate; există soluţii ale specialiştilor din diverse domenii, ale cercetătorilor şi institutelor cu profil economico-social; există soluţii prezentate de partidele politice de opoziţie; partidele din opoziţie – PSD, PNL, PC, au elaborat propriile lor pachete cu soluţii alternative, menite nu numai să reducă deficitul bugetar, ci şi să relanseze creşterea economică, să mărească veniturile la buget. Dar nimeni de la putere n-a vrut să vadă şi n-a vrut să audă altceva decât „soluţia corectă” dictată de la Cotroceni.
[NOTA: Noi, astia care NU suntem la putere, am fi vrut tare mult sa le vedem si sa le auzim, dar pana acum n-am avut placerea.]
Aici nu discutăm despre antinomia dintre cota unică şi impozitarea progresivă. În prezent, apărătorii cotei unice ştiu că ea nici măcar nu mai există după măsurile guvernului Boc. Aici discutăm despre existenţa unui plan coerent, bazat pe solidaritate şi nu pe austeritate, de ieşire din criză. Este nevoie de altceva decât doar soluţia „tăierilor” şi a retragerii statului din faţa responsabilităţii sale faţă de bunăstarea pensionarilor, a salaria
