Rafael Nadal s-a întors ieri pe tronul de la Roland Garros, după ce l-a învins în finală pe Robin Soderling cu 6-4, 6-2, 6-4

Spaniolul nu doar şi-a recuperat coroana pariziană, dar începînd de azi el este şi noul număr unu mondial, înlocuindu-l pe Roger Federer în vîrful ierarhiei

Rafa Nadal e din nou campion pe zgura de la Paris. Cîtă lume nu l-a considerat terminat anul trecut, cînd adversarul din finala de ieri, Robin Soderling, îl elimina în "optimi"? Cu genunchii ferfeniţă, cu moralul distrus, afectat de divorţul părinţilor fără s-o admită, nevoit să vadă Wimbledon-ul, unde era deţinătorul titlului, la televizor, toate indicau un derapaj abrupt pentru iberic. La întoarcere n-a convins. Îi lipsea scînteia. Parcă nu mai ştia să cîştige, lupta în van, ca o rîşniţă lipsită de boabe. Fiecare meci era aproape un chin, fiecare victorie parcă smulsă direct din carne.

Nici începutul lui 2010 n-a fost mai fericit. O nouă accidentare la genunchi şi abandon la Australian Open, în "sferturi", contra lui Andy Murray. Şi mai mulţi i-au pus atunci pe dosar parafa cu "closed". După calculele cele mai pesimiste, urma pînă înainte de Roland Garros să cadă din Top 10 fiindcă avea imens de multe puncte de apărat.

Acasă pe zgură

Nu s-a întîmplat aşa şi azi o ştim cu toţii. Nu doar că nu a căzut dintre cei mai buni zece jucători ai lumii, ci acum e în fruntea listei. Rafa a renăscut pe zgură, suprafaţa care i-a alintat copilăria, care i-a livrat primele succese, mici şi mari, care i-a fost în timp refugiu, dar şi inamic. A cîştigat la Monte Carlo, Roma şi Madrid, toate turnee de Masters Series, performanţă unică în istorie. Era favorit la Roland Garros şi totuşi lumea se ferea să parieze pe el.

A mers la Paris din rundă în rundă fără să piardă vreun set. A mai şovăit, a mai tremurat, şi-a mai cedat serviciul, dar