Nu stiu despre voi, dar despre mine pot sa spun ca uneori sunt optimista, dar e genul de optimism interpretabil.
Chiar saptamana asta un prieten imi explica cum sta treaba cu optimistul si pesimistul. Deci pesimistul spune: Mai rau decat atat nu se poate. La care optimistul ii raspunde: Ba da. Se poate si mai rau decat atat. Cam genul asta sunt eu cand imi dau seama ca in vartejul evenimentelor politice si sociale care se anunta pentru aceasta saptamana, ma tem ca e loc si de mai rau.
Luni guvernul se duce la Parlament sa isi asume raspunderea pe legile austeritatii, adica buni si tati o sa ramana fara niste lei din pensia lor si asa mult prea mica pentru eforturile pe care le-au depus in viata lor. Stiu ca si voi aveti bunici si daca nu v-ati gandit prea mult la asta poate e timpul sa o faceti.
Chiar daca sunt mai tot timpul cu informatiile la zi, pana joi nu prea am realizat ca viata e cruda pentru pensionari. Eram la piata si a venit o batrana sa se roage de vanzatoare sa ii dea si ei o mana de pastai sa faca o ciorba ca nu are nici bani, dar ii este foame. Nici nu mai stiu ce sentimente m-au incercat in acel moment, dar nici nu cred ca as putea sa le descriu. cu exactitate. I le-am cumparat eu, dar nu asta conteaza. E trist ca s-a ajuns in situatia asta si sunt sigura ca stiti si voi cazuri.
Poate v-ati saturat de politica, de tot ce se intampla, dar trebuie sa gandim responsabil. E bine sa fim informati ca sa stim sa ne aparam drepturile, pana la urma urmei si politicieni sunt oameni. Si in plus, noi i-am ales. Suntem intr-o situatie cu doua taisuri pentru ca nu o sa ne fie bine nici daca se adopta masurile, dar nici daca cade Guvernul Boc.
O sa fie o perioada de degringolada, insa indiferenta noastra nu o sa amelioreze situatia. Nu am ce solutie sa va dau, dar poate voi aveti. Sa ne intereseze si pe noi putin de soarta noastra. Mac
