Valer Dorneanu, politician social-democrat şters şi jurist obscur, are prima şansă să fie trimis de Camera Deputaţilor judecător la Curtea Constituţională.

Andreas Vosskuhle a fost ales de Bundestag, în urmă cu două luni, preşedintele Curţii Constituţionale Germane la propunerea Partidului Social-Democrat German (SPD), fratele ideologic al PSD.

Carierele celor doi nu seamănă deloc: în timp ce Dorneanu a fost un consecvent abonat la sinecuri politice de la Ion Iliescu sau Adrian Năstase, Vosskuhle a fost profesor şi rector la una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume, Freiburg, acolo unde au predat, filosofii Edmund Husserl şi Martin Heidegger.

Andreas Vosskuhle a primit votul parlamentarilor germani după ce un alt nominalizat al SPD a fost respins de creştin-democraţi din cauza opiniilor sale despre tortură şi manipularea celulelor stem. Mi-ar plăcea să aud astfel de argumente, adaptate bineînţeles la realitatea românească, pentru respingerea unui candidat la postul de judecător la Curtea Constituţională.

La noi, alianţele subterane şi maşina de vot sunt cele care fac peste noapte judecătorii la Curtea Constituţională. Recrutarea judecătorilor constituţionali este, în democraţiile vechi, un proces transparent care evaluează competenţa, dar şi caracterul candidaţilor. Există chiar liste de virtuţi pe care sunt obligaţi să le întrunească nominalizaţii: spre exemplu, în Constituţia Beninului, o îndepărtată şi tânără democraţie africană, aceştia trebuie să dea dovadă de „moralitate şi decenţă”!

Mă aşteptam ca Traian Băsescu şi PDL să înceapă reforma constituţională, ai cărei promotori s-au declarat în campania electorală, cu o dezbatere publică despre rolul instituţiei şi despre criteriile de selecţie a candidaţilor. Dar Băsescu şi Boc şi-au amintit de locurile vacante de la Curtea Constituţională doa