"Fiul risipitor" farmecă şi tulbură în aceeaşi măsură
În luna martie 1910 se năştea, în comuna Blejoi din judeţul Prahova, Nicolae Bogza. La 20 de ani a absolvit Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, iar doi ani mai târziu, şcoala Militară de Ofiţeri de la Sibiu. Timp de şase ani a fost ofiţer al Armatei Române, după care, renunţând la cariera militară, a ales să se dedice scrisului. A hotărât, de asemenea, să se numească Radu Tudoran, pentru ca semnătura sa literară să nu inducă asocieri cu fratele său mai mare, Geo Bogza.
Avea 30 de ani când i-a apărut prima carte, "Oraşul cu fete sărace". Anul următor, a apărut sub semnătura lui Radu Tudoran, un roman demn de toată atenţia, "Un port la răsărit", ("strâns între stepă şi malul Nistrului"), ignorat însă de critica literară a vremii. Cum ignorat avea să fie şi autorul însuşi, în anii următori, de după instaurarea comunismului.
Ca publicist, Radu Tudoran a semnat articole în care critica pe faţă extremismul de dreapta, dar şi-a exprimat dezacordul şi faţă de politica Uniunii Sovietice, de care, astfel, s-a desolidarizat. De aici i s-a tras "uitarea", conul de umbră în care a fost ascuns scriitorul, aşa, pentru orice eventualitate, să nu deranjeze. Nu a fost arestat din motive politice, dar a fost ignorat ca scriitor.
Pentru a rămâne totuşi în priză directă cu literatura, în favoarea căreia renunţase la cariera militară, Radu Tudoran a tradus intens, în special autori sovietici. Această formă de întemniţare care îi permitea să se plimbe liber pe străzi a provocat în Radu Tudoran dorinţa de a pleca în lume, cât mai departe, dorinţă întru împlinirea căreia şi-a construit o corabie, la Brăila, unde s-a stabilit o vreme.
A plecat într-o călătorie în jurul lumii, cu o corabie construită din cuvinte, prin puterea minţii sale. Şi-a luat numele c
