Eu sunt tot în weekend, a mai trecut o zi.

Noaptea dintre Ziua 3 şi Ziua 4

Bucureştiul vechi egal Lipscani. Lipscani egal Bucureştiul vechi. Indiferent de numele străzilor pentru că nu reuşesc să memorez niciodată numele lor. Poate după flaconul cu lecitină care zace de luni pe biroul meu (mama, sper că nu citeşti).

Idei puţine, dar fixe. Aşa că după Adfelul de anul trecut am mai rămas cu una: „Mai avem nevoie şi de iarbă” (apropo urmeaza o nouă ediţie). Nu din aia de la shop-urile etno-botanice sau de la băieţaşii din Militari City. Iarbă pentru semi-vegetarieni. „Să fie o salata Saint Patrick’s vă rog”. Si am asezonat-o noi cu vorbe, am stropit-o din plin care cu bere, care cu bere şi sprite, care cu apă ruşine-huo-să-nu-se-mai-repete-bea-şi-tu-ceva plată. Pub-ul musteşte de veselie, de poveştiri cu filme mijto, de întâmplări haioase.. Dacă ai ajuns deprimat aici, vei pleca sigur împachetat de energie şi alcool, indiferent de situaţie un „reţeta irlandeză” te va scoate pe uşă vesel.

După o masă copioasă, o plimbare alunecoasă. Cu mâzga sub tălpi am luat-o din pub în club, şi din club în oldies’. Poate-poate ne acomodăm cu lumea nouă şi cu muzici briliante. Şi au fost mai briliante ca Mutu pe teren, că tot începe Campionatul mondial pe 11. La Bordellos ceva de vis: aglomeraţie, transpiraţie, dansatoare bune, dar plictisite, nu ştiu dacă şi plictisitoare, să ne spună baieţii care le-au testat. Oops! Mi-a scăpat.. piciorul spre uşă şi uşa era deschisă, aşa că am ajuns printr-un gang (ba nu, prin mai multe) la Spice. N-am mai călcat în clubul ăsta de anul trecut, tot în mai, la un Digi Cafe despre cum se vând masini online. Ha, ha, ha! Ce vremuri! Acum se cântau cover-uri. N-am văzut trupa. Ne-am întors de la intrare. La ultimul live act de genul ăsta am mimat distracţia vreo 2 ore. „Mai bine ne cărăm într-un club de karaoke şi îi în-cântăm noi