De mai bine de 30 de ani, Victor Tronaru împarte scrisori şi telegrame ieşenilor. Zilnic face la pas câte 20-25 de kilometri şi ştie toate cotloanele oraşului.

Din 1980 Victor Tronaru s-a angajat la Telegraf, iar după Revoluţie s-a transferat la Poştă. A ales să fie poştaş pentru că este o meserie care îi permite să fie propriul său şef. Cel mai mult îi place să plece pe teren. „Până la 30 de ani am lucrat prin construcţii, am făcut munci grele. Nu-mi plăcea să stea şefu’ după mine. Mi-a plăcut din prima să fiu poştaş pentru că îmi iau corespondenţa şi eu sunt propriul meu şef pe teren. Niciodată nu mi-a plăcut să fiu comandat“, dezvăluie râzând poştaşul.

Scrisorile vor mai exista câteva generaţii

Îşi aduce şi acum aminte de toamna în care s-a angajat la Telegraf. „A fost o toamnă foarte ploioasă. Eram tare mândru că devenisem curier telegrafic. Am lucrat acolo până la Revoluţie, apoi m-am mutat la Poştă“, rememorează Tronaru. Mărturiseşte că nu este zi în care să nu vadă câte o ispravă. Cele mai multe peripeţii le-a avut iarna, cu bicicleta.

„Până în 2004 am avut biciclete, iar uneori telegramele ajungeau seara târziu. Iarna, pe geruri crunte mă duceam să împart corespondenţa. Alunecam şi cădeam de pe bicicletă şi de câteva ori pe zi. Uneori râdeam şi eu de căzăturile mele. Norocul meu a fost că sunt subţirel, uşurel, mă ridicam repede şi mergeam mai departe“, povesteşte Tronaru.

Deşi suntem în era tehnologiei, Victor Tronaru este convins că meseria de poştaş va fi valabilă încă mulţi ani. Oamenii îşi vor scrie scrisori, indiferent de vremuri. „Lumea este obişnuită cu scrisorile deocamdată. Cei mai în vârstă preferă să scrie de mână câteva rânduri. Vor mai trece câteva generaţii până va folosi toată lumea internetul“, a spus poştaşul.

După pensie, tot la Poştă

Despărţirea de meseria pe care o practică