O pledoarie pentru puterea adevărată, cea a credinţei
Revenit în forţă în spaţiul literar românesc, după succesul romanului "Supleantul", lansat anul trecut, scriitorul Petru Popescu, stabilit în America, livrează cititorilor, în stilul său provocator şi dezinvolt, romanul "Fata din Nazaret".
Apărută la Editura Curtea Veche, împreună cu Jurnalul Naţional, cartea, tradusă impecabil de Mihnea Gafiţa, este o pledoarie pentru puterea adevărată, cea a credinţei, care propovăduieşte ca miracol suprem dragostea.
Cu aceeaşi scriitură alertă, cu forţa de a transpune cuvintele în imagini cinematografice, autorul înfăţişează istoria premergătoare naşterii lui Iisus Hristos. Un destin individual, cel al "Fetei din Nazaret", prin intervenţia divinităţii, schimbă decisiv evoluţia omenirii.
Pentru abordarea acestui subiect din perspectivă laică, Petru Popescu a avut nevoie de curaj, ale cărui rădăcini sunt în propria biografie:
"Când am plâns moartea fratelui meu geamăn, am socotit-o o dovadă clară că Dumnezeu nu există - altfel cum ar fi putut să-mi sacrifice fratele? Şi am fost ateu în practică, mulţi ani. Am trăit curriculumul de negaţie a religiei, şi apoi de dezbatere şi de revenire al multor intelectuali europeni. La jumătatea vieţii am redevenit mistic, fără să-i dispreţuiesc pe atei. În tot acest timp, patru personaje esenţiale au coexistat în mine, alături de personajele vieţii mele reale: Dumnezeu, Iisus, Maria şi Pilat. (Cele numite în Crez.) Cele mai cunoscute nume ale culturii europene şi occidentale.
De aceea, a scrie despre Maria din Nazaret, singura femeie între acele patru personaje interioare ale fiinţei mele tinere, a fost un vis scriitoricesc aproape din copilărie".
Maria, familia sa şi apropiaţii lor fuseseră obligaţi să se refugieze în deşert, după ce Irod îi alungase din Nazaret. Pil
