Acum două decenii, elevul era pus să-și recite lecţiile şi nu avea o relaţie foarte apropiată cu profesorul, copiii de astăzi cer ore captivante şi au nevoie ca dascălii să-i ajute să devină independenţi emoţional. În anii ’80, uniforma era obligatorie, lecţia se preda clasic, iar elevii nu erau încurajaţi să gândească. Azi, informaţia este atât de multă încât copiii trebuie să înveţe să o selecteze.

Imediat ce ajung pe băncile şcolii şi sunt integraţi într-un grup, copiii încep să-şi pună multe întrebări, fără a avea încă curajul de a vorbi despre ce îi frământă. Acum 20-30 de ani, părinţii sau profesorii nu pierdeau foarte mult timp pentru a dezvolta abilităţile de viaţă ale copilului. În prezent, nevoile şi abilităţile elevilor se schimbă de la an la an.

Spre exemplu, unii copii ştiu să lucreze pe calculator şi Internet încă de la 3 ani. Adulţii de lângă el trebuie să înlăture pericolele şi să-l ajute să-şi folosească aptitudinea cât mai sănătos.

"Cum scap de timiditate?", "La ce mă ajută să fiu sănătos?", "Cum îmi câştig încrederea în sine?", "Când am o problemă, cui îi spun?" - toate acestea sunt întrebări care au nevoie de răspunsuri pentru un şcolar sau un liceean. Răspunsurile le poate găsi nu doar în familie, ci şi la clasă. Mai mult decât un IQ ridicat, copilul are nevoie de inteligenţă emoţională.

Lucrul în echipe şi dezbatere în clasă

Fiecare generaţie de copii cere alte metode de predare, crede profesoara Maricica Manole din Iaşi. Ea spune că, în primul rând, profesorul trebuie să devină partenerul elevilor şi să fie creativ. "După ce am fost la cursuri despre nevoile în schimbare ale copiilor, mi-am schimbat viziunea. Ştiu mai bine ce trebuie oferit copiilor prin educaţia acordată în şcoală". Maricica Manole a participat la cursurile organizate de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. Alte metode: profesorul