O sa va scriu pe repede-inainte, ca sa nu va plictisesc doua exemple de situatii usor jenante, ca sa intelegeti de unde mi-a venit ideea acestui text. Si ce inteleg prin situatie jenanta. O locatie unde se danseaza. Seara. Cu greu scoasa din casa. Ea si el, mandri ca au reusit sa faca asta. Imi spun pe drum “D, de fapt suntem vreo 11, avem o masa”. Prea tarziu sa ma intorc. Bem. Suntem mai multi chiar, cred. Toata lumea se distreaza, eu mi-am gasit o fosta colega de liceu, ne facem complimente reciproc. Cativa pleaca fara sa simtim. Vine nota de plata. Huge. Cea mai mare parte din consumatie, facuta de cei care au plecat fara sa se uite inapoi. Din fericire, un fraier de la masa (da! Exact! Un f-r-a-i-e-r! Exact asa am scris!), care a crezut poate ca ma impresioneaza daca imi spune cu ce se ocupa, a platit pentru mine. Dar a fost mult. Situatie jenanta. Ne-am simtit toti prost. Eu si inca cineva . Pe o banca, in curtea unei “institutii”. Langa noi aterizeaza un cuplu ciudat de amici (intre ei, nu ai mei), ea -rochie ciclam si papuci de plastic, el -camasa roz, pantofi de lac. Doar o intamplare. Faceam toti acelasi lucru, asteptam ceva. Ei, persoane cunoscute, apar la tele (el mai mult decat ea, e drept). Deodata, doamna incepe sa turuie despre unele si altele (gen ”auzi? Si ce faci acum? Te dezbraci in Click, sau ce?) iar eu imi inghit “adrenalina”, pentru ca imi vine sa-I dau cu geanta in cap. Nu de alta, dar 1.nu ma mai “dezbrac” demult si 2.langa mine sta cineva care nu trebuie sa auda toate tampeniile din lume, imi e de ajuns mie cat regret ca le-am facut, nu mai e nevoie sa-mi aduca aminte cineva pana si de cele pe care nu le-am facut! M-am simtit jenata, situatia era jenanta, pentru ca ea, fara sa fie oprita de bun simt, turuia vrute si nevrute. In plus, cel care era langa ea ma tot inghesuia cu vorbe aiurea, cand repet, langa min