Vreme de trei zile, zeci de meşteri populari şi-au expus creaţiile la ediţia cu numărul 40 a Târgului Ceramicii Populare Româneşti, „Cocoşul de Hurez“. A fost vremea la care plămădirea pământului s-a arătat din nou lumii întregi.

Întâi se macină vopseaua. Huma - albul natural. „Piperul“, pentru maro. „Ruşala“, la roşu. Şi „arama“, pentru galben. Se macină cu râşniţa - în zilele noastre unealta are motor. Şi se pun cu apă - pentru că, la Horezu, culorile sunt lichide. Misiunea asta de regulă e a copiilor - a făcut-o Sorin Giubega când era de o şchioapă, o fac acum şi copiii lui.

Oamenii mari se îndeletnicesc însă cu lutul. Reţeta e doar de ei ştiută şi lăsată moştenire din tată în fiu. Pământul se pregăteşte înainte cu cuţitoaia. Se face o turtă mare de lut şi se taie cu cuţitoaia, felii subţiri, de trei, patru milimetri. Două tăieri se fac, ca pământul să scape de toate gunoaiele din el. Apoi se frământă bulgări de lut, li se dă apă şi se lasă la dospit o zi şi o noapte. Se ia pe urmă câte un bulgăre, se calcă bine cu piciorul, să se amestece zdravăn. Din el se fac gogoloaie, care se măsoară după ce ai în gând să modelezi. Se pune bucata de lut pe roată şi, în vreme ce cu o mână se mişcă maşina, cu cealaltă se modelează. În farfurie, cană de vin, vază, solniţă, oală şi altele trebuincioase în casa omului.

Obiectul se lasă pe urmă la zbicit. Dacă e soare, preţ de o oră, după care se trage la umbră, să nu se usuce prea rău. Culoarea vine la sfârşit. Cu cornul de vită moţat cu o pană de gâscă se dă fondul alb - o spirală pornind din centrul farfuriei până la margini. Cu gaiţa - un lemn cu ac în cap - se face apoi modelul în culori, aşa cum frumos îl închipuie olarul din Horezu, cu flori, cu modele geometrice, spiralate, subţiri, pictură migăloasă şi fină, demnă de artistul oltean. Se pune obiectul iar la zbicit, să se mai zvânte apa din el. Şi se f