O trăsătură aparte a capitalismului românesc a fost şi cursa nebună de cucerire a fiecărui colţişor de ţară de către bănci şi biserici. În orice cartier de blocuri au apărut instant sedii de bancă, biserici mici de cartier şi cîteva buticuri. Adăugaţi la asta cablul TV cu un program două porno gratis şi avem o imagine a burgheziei româneşti din scara blocului.
Băncile şi bisericile au mers bună bucată de vreme cap la cap. În concursul sediilor nu putem decide un cîştigător, oastea de constructori ai Domnului descurcîndu-se destul de bine. Băncile au avut publicitate intensă la televiziuni. Biserica Ortodoxă are un radio pe care-l prind şi caprele negre, acoperire mai bună decît postul public…
Catedrala Neamului vine tot dintr-o dorinţă de întărire a reţelei. Nu poţi fi mogul fără un sediu pe măsură. Daniel ştie asta. Băncile au făcut istorie cu pereţi din sticlă, clădiri aparte care au fost trîntite în toate oraşele şi satele cu o indiferenţă completă faţă de context arhitectonic. Bisericile, cam la fel. După ce comuniştii au construit blocuri ca să mascheze unele bierici, capitalismul a desăvîrşit ideea construind biserici în spatele fiecărui bloc. Revenind, patriarhul Daniel atacă acolo unde doare cel mai mult – sediul. Pentru capitalism, sediul este esenţial – trebuie să intimideze, să ia ochii, este inima puterii, este fantasma atotputerniciei. Iar BOR nu putea ieşi din logica asta.
Interesant e că, după unele predici în care se înfiera lăcomia şi creditul, patriarhia va ajunge pînă la urmă pe mîna băncilor pentru acest salt către catedrală.
Interesantă este gîndirea meschin-managerială din comunicatul patriarhiei către credincioşi. Iată o comparaţie cu autostrada care face toţi banii:
Referitor la costurile de execuţie ale viitoarei catedrale patriarhale, estimate în prezent la 160-170 milioane euro pentru faza „la roşu” (echivale