Investitorii au plusat entuziast în cadrul IPO-ului din 2005, astfel încât titlurile nu au mai avut loc de apreciere în piaţă

Prezenţa companiei la cota Bursei nu a folosit decât insiderilor care au putut face distribuţie

Ambiţiile iniţiale de a deveni un holding internaţional s-au năruit la solicitarea insolvenţei

Având în vedere penuria de emitenţi de la Bursa de Valori Bucureşti, listarea în 2005 a retailerului de produse IT&C Flamingo Internaţional părea a fi un pas înainte pentru piaţa de capital românească. Privind însă retrospectiv, observăm că aducerea acestei societăţi în ringul bursier a fost o poveste tristă. Nu numai pentru că investitorii au pierdut banii, dar şi pentru că participarea la un IPO al unei societăţi care în numai patru ani după aceea ajunge în faliment subminează bruma de încredere pe care o mai are piaţa de capital de la noi. Din acest punct de vedere, pentru BVB sumele atrase din comisionarea tranzacţiilor pe acest emitent nu foarte lichid nu compensează deficitul de imagine pe care Flamingo l-a adus pentru piaţa de capital românească. Prezenţa titlurilor acestei companii la cota Bursei nu a adus finalmente avantaje decât fondatorilor companiei care au putut face distribuţie la preţuri nesperate către investitori care acum trag linie şi văd că au pierdut toţi banii.

IPO sau licitaţie nebună?

Oferta publică iniţială s-a desfăşurat în perioada 15-22 iunie 2005, compania punând la dispoziţia investitorilor 17 milioane de titluri. Intermediarii ofertei, ING Securities şi Raiffeisen Capital & Investment, au propus un sistem de licitaţie în care preţul urma să fie fixat în funcţie de cerere şi ofertă într-un coridor fixat între 18.000 de lei şi 24.000 de lei. Oferta a fost suprasubscrisă masiv, astfel încât investitorii au urmărit titlurile până la un nivel de 24.200 de lei la care s-a şi re