După ce au fost muştruluiţi duminică seara la Snagov, parlamentarii şi miniştrii Puterii s-au întors la lucru mobilizaţi exemplar în lupta lor dreaptă cu hidra social-liberală. Ieri Boc şi-a asumat în Guvern programul de austeritate pe spinarea românilor. Este primul pas. Urmează moţiunea din Parlament. Ce şanse are aceasta?

Guvernul Boc rămâne în istorie ca primul înlăturat de la putere printr-o moţiune (democratică) de cenzură. Adică forul legislativ s-a exprimat majoritar în sensul că echipa adunată de Boc sub atenta supraveghere a preşedintelui, nu este în stare să guverneze corect şi eficient. Ce a urmat? Alte două „guverne Boc” cu alţi premieri desemnaţi (Croitoru şi Negoiţă) şi revenirea, în cele din urmă, a aceluiaşi premier la cârma unui guvern întărit cu ungurii refuzaţi la prima strigare (guvernul mixt PDL-PSD) şi cu marea găselniţă prezidenţială - independenţii lui Oprea.

Ce face acest Guvern, de când s-a instalat la putere? Nimic! Vorbeşte pe mai multe guri, vorbe care cel mai adesea se bat cap în cap, dar nu face nimic. Nici anticriză, nici reformă. Grijulii pe cuibarele ce le-au fost dăruite, miniştrii recurg la orice tertip pentru a-şi păstra intacte echipele, cu toată încărcătura inutilă de pile care face să atârne atât de greu în balanţă cheltuielile bugetare. Atât de mare e nesimţirea miniştrilor – sau atât de mică autoritatea premierului – încât a fost nevoie ca preşedintele, la Snagov, să le-o zică de la obraz: îl sabotaţi pe ăsta micu’! Cine îl sabotează? În primul rând miniştrii cu „boaşe”, cum se spune în popor, cei care nu se tem de remanieri pentru că, nu-i aşa, ei l-au pus pe Boc, nu Boc pe ei. În primul rând Udrea, cu tot mai insistente pusee de „numărul 2”, apoi Videanu, stăpânul inelelor energetice şi şeful găştii băieţilor deştepţi din economie, şi Berceanu, cel care a cheltuit vreo 2 miliarde de euro fără să facă un kilome