Cateva argumente. Italia trece prin aceeasi criza, daca nu mai sinistra. Spania la fel. Berlusconi e acuzat ca a mintit la fel ca Basescu & Boc. Si premierul Italiei a dat asigurari ca totul e bine, pana cand raul a izbucnit in Sud. Si nu numai. Somajul ia avant, bugetul se restrange, statul isi revizuieste politica in privinta pensiilor. Se inchid tot mai multe firme, imobiliarele si constructiile sunt in hibernare. Romanii se intorc deja, tot mai multi, in tara. Si mai multi se gandesc sa revina definitiv in Romania.
Apoi, in tara – deja usoara crestere a euro, posibila lui explozie in urmatoarele luni, cresterea fiscalitatii si primele consecinte ale taierilor de pensii si salarii. Din toamna frigul si incalzirea lui ne va costa dublu. Sau chiar triplu. Inmultiti singuri toti acesti factori cu doi sau trei, factorul de risc, si veti obtine imaginea reala a Romaniei peste doar cateva luni. In jumatate de an vom simti ce inseamna adevarata criza.
Nu e nevoie de traducere, sper. Luati prezentul ca binele etern care se stinge cate putin in fiecare zi care urmeaza. Maine va fi mai rau ca astazi, iar poimaine mai dezastruos decat maine. Pe logica alunecarii in cascada, momentul prezent capata aura unei “epoci de aur”. Aceasta perspectiva ar fi singura viziune realist optimista care v-ar mai putea indulci rictusul tot mai scarbit prin prisma viitorului terminat.
Terminat de Basescu, de Udrea, de Videanu, de Boc, de Basescu, din nou de Boc, de Berceanu, iarasi de Udrea si de toata fratia Puterii strans unita, se pare, in jurul unei singure idei – sa nu isi piarda locul, fie si daca asta ar insemna sa inchida tara si sa traga oblonul peste ea.
Nenorocirea noastra este ca suntem un popor si fara trecut, si fara viitor. Rar dai peste asemenea destine in istorie. Unii au avut un trecut colosal, altii isi prezinta toate premisele pentru un viitor maret
