(...) Eseul nostru nu are un caracter de circumstanţă, comemorativ şi apologetic. El reprezintă, înainte de toate, o încercare postmodernă de descifrare a unei personalităţi copleşitoare, care mai mult ascunde (învăluită în taină şi mister) decât dezvăluie privirii noastre. Dar, ne avertizează N. Iorga, A-l privi însă ca o personalitate pe acest Ťinvizibilť şi mut, veşnic Ťocultť al liberalilor, ar fi o mare greşeală. Carada era şi mai puţin, şi mai mult decât atâta1.
Parafrazându-1 pe Paul A. Samuelson2, putem spune că Eugeniu Carada este cel mai necunoscut dintre economiştii români. Motivele sunt simple: era prea modest, prea eclectic, prea clar; şi a avut ghinionul să-i apară lui Eminescu ca un adversar, care trebuia coborât la rangul unui politician liberal vulgar. Este meritul lui Costin Murgescu de a-l fi lansat pe Carada la bursa economiştilor români3. Cum bine o spune, acesta nu a figurat niciodată într-o lucrare de istorie a economiei naţionale sau a gândirii economice româneşti. Nici chiar G. Zane, acest excelent cunoscător al problemelor secolului XIX, atât de sistematic şi de riguros în tot ceea ce făcea, nu s-a gândit la el atunci când a întocmit tematica proiectatei sale istorii a gândirii economice din România până la primul război mondial, tematică în care a inclus, totuşi, reviste şi publicaţii cu ecou de mult pierdut, în lungul anilor4.
Hotărât lucru, s-a trecut greu peste critica şi atacurile lui Eminescu5. Dar să vedem ce-i reproşa genialul nostru poet naţional:
Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând şi mai înjosit în oraşele poporului românesc, căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei civilizaţii deosebite: cea slavă, cea occidentală şi cea asiatică şi toate lepădăturile Orientului şi Occidentului, greceşti, jidoveşti, bulgăreşti, se grămădesc
