Nu sunt contribuţiile prea mari?

Ba da, sunt relativ mari faţă de alte ţări, doar că acolo gradul de ocupare e mai mare şi plătesc mai mulţi oameni. Raportul dintre cei care plătesc şi cei care beneficiază e mai aşezat, mai mare, în favoarea celor care plătesc. La noi se întâmplă următorul fenomen: am 5 milioane şi jumătate de pensionari de plătit, or, toată contribuţia pe care pot s-o adun eu acum vine de la 4,7 milioane de oameni. O parte dintre pensionari, vreo 780.000, n-au plătit în viaţa lor contribuţie la pensii. Au plătit cooperativele agricole, care au dispărut şi n-a mai avut cine să plătească şi statul, bugetul de stat, a preluat pensiile acestora.

Când s-a ajuns la această concluzie?

Sistemul de pensii ale agricultorilor a fost, până prin 2003, tratat ca sistem de stat. Numai că, din 2003 încoace, numărul de beneficiari ai acestuia a scăzut de la 1,8 milioane la vreo 780.000, deoarece o parte dintre aceştia au lucrat ulterior şi au cotizat în sistemul de pensii.

De ce nu li s-a dat un ajutor social?

E acelaşi lucru, tot bugetul de stat ar plăti, numai că formula tehnică de calcul al pensiei ţine cont de vârstă, vechime, cât a lucrat în sistem. Totuşi, nu poţi să le dai la toţi la fel.

Cooperaţiile n-au avut sistemul lor de pensii?

Ba da, cooperaţiile, artiştii plastici, actorii, cultele au fost integraţi în sistemul public înainte, prin 1996, 1997, când n-au mai avut fonduri. Au intrat pe sistemul normal de tratament. Singurii care au rămas în afară sau au fost scoşi în afară după 2000 au fost cei din magistratură, diplomaţie, care, cu puterea lor de influenţă socială, şi-au creat legislaţii proprii.

Ceea ce numim noi caste acum, cei care au privilegii.

Interesant este faptul că, ulterior, aceşti privilegiaţi au căpătat gustul pentru un câştig şi mai mare. Unul dintre exemple este acela că magistraţii îşi