Hanul Şerban Vodă

Zona aleasă, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, pentru construcţia sediului Băncii Naţionale a României se afla în inima comercială a oraşului de atunci, care corespunde centrului istoric de astăzi. Aceasta a fost una dintre deciziile importante pentru întreaga evoluţie ulterioară a acestei zone a oraşului, căci, prin amplasarea Palatului BNR şi prin extinderea sa, 60 de ani mai târziu, BNR a devenit instituţia în jurul căreia au început să graviteze alte numeroase bănci, conferind zonei un accentuat caracter specific centrelor financiar-bancare. Istoriile moderne ale centrului Bucureştiului şi ale clădirilor Băncii Naţionale a României se împletesc permanent, într-o strânsă dependenţă.

Înfiinţată prin legea din 17 aprilie 1880 – Lege pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune –, Banca Naţională a României, „cu drept exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător“ (art. 1 al legii), şi-a început activitatea la 1 decembrie a aceluiaşi an în spaţii închiriate în clădirea Creditului Funciar Rural din strada Doamnei. Era o soluţie de provizorat, căci rolul său important, prevăzut de lege, pentru finanţele şi pentru întreaga economie românească impunea realizarea unei clădiri special destinate acesteia. Tocmai de aceea, printre măsurile luate în primul an al existenţei sale a fost asigurarea propriului sediu.

În octombrie 1881, Consiliul de Administraţie al Băncii autorizează pe primul său guvernator, Ion Câmpineanu, să trateze cu Ministerul de Finanţe achiziţionarea locului „numit hanul Şerban Vodă, până la preţul de 800.000 lei, de care loc Banca va avea necesitate pentru a-şi construi un local al său“. La 3/15 noiembrie 1881 este încheiat actul de vânzare-cumpărare, iar o lege specială, din 1882, consfinţea transferul terenului. Expunerea de motive a legii afirmă cu multă claritate necesitatea acestui amplasament, si