Cea mai mare lucrare a restauratorului este Muzeul Satului Bucovinean, în care fiecare casă tradiţională a fost şlefuită centimetru cu centimetru.

Puţini ştiu câtă muncă se află în spatele formei finale a celebrului Muzeu în aer liber al Satului Bucovinean. „Este munca continuă a celor de la etnografie, restaurare şi conservare“, precizează Cristi Cureleţ, unul dintre membrii echipei de restaurare.

A ajuns să lucreze la Muzeul Satului Bucovinean în urma unui anunţ în ziar. A urmat cursuri de specializare în restaurarea lemnului, atât în tară, cât şi în străinătate. Din 1998 contribuie la recuperarea trecutului prin refacerea pieselor de tezaur, dar şi a celor de fond care-şi vor câştiga valoarea în viitor.

„Între mine şi piesă există un dialog“

Munca de restaurator este una migăloasă deoarece fiecare obiect, indiferent că este vorba de un nasture sau o casă, necesită timp şi uneori precizia unui chirurg. „Unele dintre obiecte sunt foarte bine conservate, dar altele necesită o intervenţie directă. Pot spune că între mine şi piesă există un dialog în urma căruia determin gradul de uzură, factorii care au dus la degradarea sa, stilul şi, nu în ultimul rând, modul în care poate fi restaurată şi pusă în valoare“, a afirmat restauratorul.

Tratează cu respect obiectele

În urma acestui „dialog“ toate informaţiile, analizele chimice şi biologice, fişele de restaurare şi documentaţia foto sunt cuprinse într-un dosar. Acesta este prezentat ulterior în faţa unei comisii pentru a se stabili cel mai bun tratament. Potrivit restauratorului, fiecare piesă reprezintă o parte din istoria românilor, transmite povestea celui care a realizat-o, minuţiozitatea cu care a fost creată şi din acest motiv ea este tratată cu respect.

„Restaurarea este o ştiinţă normată care se bazează pe două principii. Primul, nu trebuie să faci r