Oficialii israelieni susţin că blocada opreşte traficul cu arme, care alimenta acţiunile ostile ale Hamas. Ajutorul umanitar ar fi putut fi realizat pe cale rutieră, după controale în Israel. La bordul uneia dintre nave erau militanţi islamişti, care au provocat incidentul atacându-i pe militarii israelieni. Intervenţia ar fi fost legitimă şi reacţia de autoapărare, iar responsabilitatea pentru actele violente revine celor ce au stat la originea organizării flotilei. Multe voci, inclusiv în Israel, recunosc însă că existau şi alte opţiuni, că s-a căzut într-o capcană, că şocul mediatic provocat de uciderea şi rănirea unor civili de către unităţile Tsahal acoperă orice alte argumente raţionale sau logice în ochii unora, pe care lumea nu are timp sau nu mai este dispusă să le analizeze la rece. Oficialii şi presa propalestiniană susţin că atacul este încă o dovadă a felului în care Israelul nesocoteşte legile internaţionale şi arată brutalitatea barbară cu care această ţară acţionează cu impunitate.
Din prezentarea propriei lecturi asupra intersecţiilor dintre intenţii, mijloace şi consecinţe rezultă imagini şi umbre diferite. Pentru o parte, intenţiile au fost bune, mijloacele necesare (de autoapărare), iar rezultatele nedorite, provocate şi regretabile. Pentru cealaltă parte, intenţiile au fost nejustificate (acostare în apele internaţionale pentru a menţine un embargou injust), mijloacele au fost disproporţionate şi brutale, iar consecinţele confirmă un comportament abuziv. Miza, în final, este embargoul asupra Gazei.
Este puţin probabil ca embargoul să fie ridicat de Israel, în ciuda solicitărilor cvasiunanime. Pentru Israel, ridicarea embargoului acum ar echivala cu încurajarea de acţiuni în forţă ulterioare. Este însă posibilă mai târziu găsirea unei noi formule prin care să nu se dea satisfacţie Hamasului, dar prin care embargoul să fie superviz
