- Diverse - nr. 566 / 8 Iunie, 2010 De ani buni, strainii care ne trec granitele si ne viziteaza tara, chestionati asupra impresiei pe care le-au lasat-o zilele petrecute pe meleagurile noastre, raspund invariabil ca avem o tara frumoasa, peisaje inegalabile, oameni calzi si primitori. Pana aici, totul este in regula, ca apoi sa urmeze si concluzia mustratoare, respectiv ca nu stim sa avem grija de mediul inconjurator, sa ingrijim cum se cuvine ceea ce ne-a lasat Dumnezeu pe pamant. Dovada cea mai buna o regasim in multele mormane de gunoaie pe care le lasa romanii dupa cei ies la iarba verde, la un gratar, sau pe malul unei ape, locuri care, dupa ce petrecaretii au plecat, arata infiorator de murdar, de cele mai multe ori. Cu toate acestea, semne de constientizare a necesitatii grijii fata de natura incep sa dea roade, mai ales in urma unor campanii de educatie, indeosebi a adultilor, cu privire la comportamentul pe care trebuie sa-l aiba fata de mediul inconjurator. In acelasi timp, si legislatia, mult prea ingaduitoare cu poluatorii, contribuie la un comportament delasator fata de natura. In ultima saptamana, premergatoare aniversarii Zilei Mediului, am asistat la un adevarat asalt al voluntarilor pentru igienizarea unor maluri de rauri, pentru curatarea unor locuri de petrecere a timpului liber. Ceea ce este foarte bine, dar poate ca si mai bine ar fi ca fiecare individ, de la copil la adult, sa inteleaga ca trebuie sa lase locul in care s-a jucat, campat sau a petrecut cateva ore placute in natura, curat, fara gunoaie menajere, fara distrugeri de plante, arbusti sau arbori. Pe de alta parte, prea putini dintre noi stiu cu exactitate ce inseamna lasarea unor resturi menajere in locurile de campare. Poate daca am constientiza ca o doza de aluminiu este asimilata de catre natura intre 200 si 400 de ani, o coaja de banana este distrusa de natura intre 3 si 5