Niciun Guvern din lume nu poate aplica politici radicale dacă nu se bucură de încrederea celor guvernaţi. În pofida aparenţelor, România este o ţară ca oricare alta.
La ora la care scriu, premierul Boc s-a prezentat în faţa Parlamentului ca să-şi asume răspunderea asupra a două proiecte de lege. Ele cuprind în principal tăierea cu 25% a salariilor celor angajaţi direct de stat şi reducerea cu 15% a pensiilor.
PSD depune o moţiune de cenzură. Dar blocarea tăierii salariilor şi pensiilor are nevoie de 236 de voturi pentru a deveni fapt. Oamenii lui Emil Boc vor părăsi sediul Guvernului României, cu măsurile lor de austeritate cu tot, numai dacă celor 213 parlamentari ai PSD şi PNL, li se vor adăuga 23 de parlamentari ai puterii.
Parlamentarii Guvernului şi mai ales cei ai PDL au de făcut o alegere grea. Li s-a spus că dacă îl susţin pe Emil Boc, vor intra în istorie prin „reforme", li s-a spus că fără acordul cu FMI, România se va duce pe apa sâmbetei şi că vom avea inflaţie de 20%, li s-a spus că alternativa la cabinetul Boc este opoziţia, li s-a spus că partidul lor este în pericol de „pedeserizare". Li s-a spus că păstrând cu orice preţ Palatul Victoria, vor face atât de mult bine naţiunii încât PDL va avea şanse mari la alegerile din 2012.
Traian Băsescu, Elena Udrea, Radu Berceanu & comp. nu au deloc dificultăţi în a da lecţii de sofisme şi a impune exerciţii colective de retorică şi duplicitate. Dar acestea nu ţin loc de bani la buget şi nu vor valora nici 5% din voturi la alegerile viitoare. În plus, e greu de crezut că Traian Băsescu a prezentat inepţiile de mai sus ambasadorilor Uniunii Europene cu care s-a întâlnit ieri, la ora 13.00, cu vehemenţa nocturnă folosită în ultimele săptămâni pentru urechile autohtone. E greu să improvizezi când ai în faţă oameni obişnuiţi să se trezească dimineaţa devreme, să respecte cuvântul dat, să int
