Dramaturgul român interbelic Alexandru Kiriţescu este cunoscut publicului românesc mai ales prin piesa „Gaiţele“, ce face parte din aşa-numita „Trilogie burgheză“, în care se mai înscriu şi „Marcel şi Marcel“ şi „Florentina“.

Kiriţescu s-a născut la 28 martie 1888, la Piteşti. A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr" şi pe cele ale Facultăţii de Drept. A debutat în 1914 cu piesa „Învinşii" şi a colaborat cu diferite publicaţii, cum ar fi „Rampa", „Adevărul", „Cuvântul", „Gazeta". În 1929 i s-a jucat prima piesă din trilogie - „Marcel şi Marcel", numită şi „Anişoara sau ispita". În aceeaşi stagiune s-a pus în scenă piesa prin care avea să rămână în istoria dramaturgiei „Gaiţele", numită şi „Cuibul de viespi".

Autorul descria astfel contextul în care a scris-o: „Împrejurări familiale mă determinaseră să locuiesc, câtva timp, la Craiova. Pe acea vreme, Oltenia aparţinea la vreo nouă sau zece familii de mari moşieri, pe ale căror pământuri ţăranii pălmaşi erau exploataţi cu sălbăticie. Am avut prilejul să cunosc îndeproape pe aceşti moşieri şi zarafi, din care se recrutau conducătorii ţării. Am cunoscut lăcomia, avariţia, trufia şi cinismul lor, lipsa din sufletele lor a oricărui simţământ uman, bestialitatea lor.

Şi atunci, încercând să urmez pilda strălucită a marilor înaintaşi realişti ai scenei, am luat calea satirei sociale şi am scris «Gaiţele», piesă în care m-am străduit, cu adevăr şi mânie, să demasc lumea putredă ce mi se dezvăluise în toată hâda ei goliciune. Aşa s-a născut piesa de faţă. Premiera a provocat stupoare. S-a râs, dar cu inima strânsă, şi, la ieşire, spectatorul burghez simţea ceva amar pe cerul gurii".

În anii următori, pe diferite scene din Bucureşti s-au jucat piesele „Lăcustele" (1936), „Intermezzo" (1943), „Dictatorul" (1945). În 1956 apare prima culegere de piese a autorului, încununată cu Premiul „I. L. Carag