Nu stiu cate femei libere nu au in ziua de azi (ma refer la femei, nu la copile, pisici bete, no brain wom. sau paparude & co,ok?) macar o apasare, fie ea cat de mica. Venite de niciunde, apasarile sunt ca un bec care se aprinde si se stinge dupa bunul plac. Red-green/ red-green…
Exista momente cand, fara sa ne dam seama simtim apasari, ceva ne impiedica sa ne purtam firesc, sa fim noi insine. Viata merge inainte (pentru ca, din pacate, viata nu sta niciodata pe loc!), cei din jur nu au de unde sa stie (sau nu au de ce sa stie, mai ales daca sunt straini) ce se petrece, insa apasarea exista, isi continua nestingherita extinderea, zi de zi, mai mult si mai mult…
Duminica m-am intalnit cu una din prietenele mele si am petrecut o dupa amiaza impreuna. Am vazut-o cam trista si am intrebat-o, am insistat de fapt sa-mi spuna ce are. “Te simt preocupata, esti apasata de ceva, ce motiv ar avea o blonda de 1,78 sa fie trista? Hai vorbeste cu mine, de ce nu esti “tu”, iubito?” am intrebat-o.
N-am reusit sa capat un raspuns, de fapt n-a stiut ce sa-mi spuna. Mi-a marturisit doar ca nu stie cum sa umple un gol din viata ei, pentru asta sta peste program cu nemiluita, face sport dupa orele de la companie, iar in week end bate toate cluburile posibile si imposibile. Eu, prefacandu-ma ca nu inteleg despre ce vorba (ba da! Am inteles exact despre ce vorbea!) am incercat sa-i explic ca vine de la varsta noastra (ea e putin mai mare decat mine, mai matura in purtare, mai sobra, cred ca e si datorita carierei pe care si-a ales-o), una la care pot fi gasite doua tipuri de femei: unele implinite (cu diferite subdivizii) si unele neimplinite (la fel, varii motive: divorturi la activ, lipsa familiei, no kids, relatii esuate, cariere luate de la zero, etc…motive si motive…). La ea, presupun eu, apasarea vine de la un gen de neimplinire “maritala”, total nejustificata dac
