- Cultural - nr. 566 / 8 Iunie, 2010 Principiul natiunilor si a dreptului acestora de a trai in state nationale a fost formulat de gandirea filosofica si politica din Franta si el s-a gasit inscris in programele revolutionarilor de la 1848 din toate regiunile aflate sub stapanirea vetustelor imperii tarist, austro-ungar si otoman; si tot el a jalonat constituirea statelor nationale, a Italiei, spre exemplu. In ceea ce priveste spatiul romanesc, aceasta unitate s-a realizat in etape, prin Unirea Principatelor la 24 Ianuarie 1859, prin realizarea Independentei in 1877 si prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. A existat o mare inchisoare a popoarelor, Imperiul Austro-Ungar, iar in interiorul acesteia, dupa impunerea dualismului, una mai mica, numita Ungaria Mare. Tratatele de Pace de la Versailles au consfintit vointa romanilor, a cehilor, a slovacilor, a sarbilor si a croatilor de a trai intre niste fruntarii alaturi de conationalii lor. Nostalgicii dupa himera anacronica a Ungariei Mari comemoreaza anual, la 4 iunie, "pierderile" teritoriale ale Ungariei; in acest an, spre exemplu, au inchiriat Palatul de la Trianon, spre a desfasura manifestari privitoare la "nedreptatea" facuta acum 90 de ani maghiarimii. Niciodata, nici macar in Polonia, populatia maghiara nu a fost majoritara pana la Primul Razboi Mondial. Dupa aceasta, procesul de maghiarizare a devenit unul extrem de crunt, iar rezultatele se vad foarte bine astazi, cand minoritatile au ajuns simple elemente de decor politic pentru propaganda peste hotare. Cu totul altul a fost comportamentul statului roman in perioada interbelica si dupa Al Doilea Razboi Mondial. Desi, prin unele prevederi, Tratatul de Pace de la Trianon a reprezentat un compromis intre Romania si Ungaria, girat de puterile invingatoare in prima conflagratie mondiala, noi, romanii, trebuie sa aniversam acest moment istoric. Printre putinel