Există în finalul volumului I al Moromeţilor lui Marin Preda scena teribilă a corecţiei cu parul pe care bătrânul ţăran o aplică fiilor săi. Tot mai străini de problemele familiei, de fonciire, dar şi de Poiana lui Iocan sau de ritualica secerişului, băieţii lui Moromete vor să pună mâna pe toată agoniseala şi s-o rupă cu satul. Ei îl înfruntă pe tată, sătui de acelaşi glas înfundat şi stăruitor care punea în mişcare toată casa. Răcnetul lui care înţepenea aerul, dar şi batjocura şfichiuitoare nu mai au efect. Până şi tăntălăul de Nilă rânjeşte simţind că s-a terminat cu puterea tatălui. Moromete ridică parul şi-şi loveşte fiul răzvrătit, aruncându-i: bolnavule după avere!, apoi, pentru toţi ai casei: Cui nu-i place la târla mea să de ducă! Să plece!. Şi, într-adevăr, băieţii cei mari fug, după ce sparg lada de zestre şi iau din ea toţi banii; Niculae, mezinul, părăseşte şi el târla, după ce Moromete vinde pământul şi-l înscrie la şcoală. Spune Preda, chiar în ultimul paragraf al romanului, timpul nu mai avea răbdare.
O scenă similară cu bătaia băieţilor lui Moromete, care însă pecetluieşte pierderea autorităţii de către tată, pare să fi avut loc la Snagov, în seara zilei de 6 iunie, când Traian Băsescu şi-a adunat băieţii din partid, mai toţi bolnavi după avere, pentru a le aplica o corecţie disperată, înaintea momentului crucial al asumării răspunderii guvernului pe legile austerităţii şi al votului pentru moţiunea de cenzură înaintată de PSD. Rumorile, dezertările, indisciplina, ca şi corupţia, furtişagurile, cumetriile vinovate toate la vedere , alături de un premier fantomă şi de o mizerabilă comunicare fac din PDL astăzi un partid nesigur, în disoluţie, deşi el se află la guvernare. Apropiaţi ai capilor din partid spun că toţi pedeliştii sunt conştienţi că se vor prăbuşi sub măsurile nepopulare pe care guvernul este silit să le ia
