756 de răniţi, 4 morţi prin împuşcare, peste 1.300 de bucureşteni bătuţi şi reţinuţi abuziv. Aşa arată mineriada din 13 iunie 1990 în cifre. În 20 de ani, acestora li s-au mai adăugat câteva. Cifre la fel de seci, dar încărcate de aceeaşi semnificaţie nefastă. Un singur condamnat: Miron Cozma şi un mare NUP pentru Ion Iliescu. În 20 de ani, toţi liderii politici, capii Armatei sau ai Internelor au fost scoşi de sub urmărire penală. Alături de Ion Iliescu, scăpat, aşa cum remarca presa internaţională în 18 iunie 2009, stau Petre Roman, Virgil Măgureanu, generalii Mihai Chiţac, Cico Dumitrescu, Corneliu Diamandescu, Victor Athanase Stănculescu şi alţii.
Dosarele mineriadei au ajuns sinonime cu refuzul şi incapacitatea oricărei puteri politice începând cu guvernările pesediste, trecând prin Convenţia Democrată şi terminând cu Alianţa DA de a-i pedepsi pe cei vinovaţi de unul dintre cele mai urâte şi tulburi momente ale istoriei postdecembriste. Determinarea justiţiei de a îngropa adevărurile mineriadei are un pandant însă în eforturile Asociaţiei 21 Decembrie de a împiedica acest lucru. Deşi forţele sunt inegale, ca dovadă că principalii responsabili au fost scoşi de sub urmărire penală, presiunile puse de câţiva oameni pentru care memoria nu este obiect de troc politic au forţat o decizie CEDO, urmată de desecretizarea dosarelor şi de noi acţiuni în instanţă.
Chiar dacă fiecare an de aniversare devine tot mai mult un simplu gest în lunga listă a simbolismelor istoriei, în schimb, tentativele sistematice ale protagoniştilor, în frunte cu Ion Iliescu, de a rescrie mineriada şi de a-şi impune propria versiune mereu aceeaşi -, ascund la rândul lor un alt soi de semnificaţie. Justiţia poate fi manipulată, cu istoria e ceva mai complicat. Ea te judecă mereu, orice ai face.
Cuvântul de ordine: NUP
Dosarele mineriadelor sunt o lungă înşiruir
