Ați devenit de curând fericiții posesori ai titulaturii de părinte? Și eu. Sunteți derutați de repetatele modificări ale legilor privitoare la drepturile care vi se cuvin? Nu-i nimic. Puteți să vă consolați cu gândul că nici instituțiile statului nu fac dovada că s-ar descurca mai bine prin jungla legislativă. În procesul de înregistrare a nou-născutului în evidețele stării civile, spitalul și primăria devin complici la încălcarea legii cultelor. Unul dintre documentele solicitate la înregistrarea nașterii este certificatul medical constatator. Un document din care nu lipsesc rubrici precum ocupația părinților și religia. În lipsa acestora, ofițerul stării civile refuză eliberarea certificatului de naștere. Toate ar fi bune și frumoase dacă nu ar exista Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Mai precis, articolul 5: ”(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta. (6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.” Cu alte cuvinte, autorii formularului tipizat al certificatului medical constatator se află într-o contradicție evidentă cu autorii legii cultelor. Mai trist este faptul că, din inconsecvența statului cu el însuși, tot drepturile cetățeanului ies cele mai șifonate. Contactați telefonic, atât reprezentanții primăriei (în cazul meu Primăria Timișoara), cât și cei a spitalelor, își declină responsabilitatea. Lucru de înțeles, având în vedere că domniile lor doar urmează indicațiile de la centru. Totuși, avem de-a face cu un paradox: funcționarii procedează corect, în vre