Când la mâna guvernului se află până şi nivelul contribuţiei la sistemul de pensii private obligatorii, nu-ţi rămâne decât să mizezi pe propria strategie de acumulare a banilor pentru a-ţi asigura o bătrâneţe fără griji.

Costul retragerii la pensie s-ar putea să-ţi dea mari bătăi de cap în actualul context economic. Cu un sistem social de pensii falimentar, din care guvernul taie adânc atunci când economia se clatină, fără perspective de majorare în perioadele de creştere, Pilonul II (pensii private obligatorii) poate să completeze, doar cu sume mici, veniturile românilor la pensie.

Dar prin „bunăvoinţa" Executivului, sistemul se dovedeşte a fi greu încercat: calendarul de majorare a contribuţiilor bate pasul pe loc. Şi atunci cum să fii sigur că indiferent cât de mult vei trăi şi indiferent cum va evolua starea ta de sănătate, ori pieţele financiare, poţi strânge o sumă de bani suficient de mare pentru a nu renunţa la standardul de viaţă pe care-l ai în prezent? Totuşi, chiar şi atunci când este evident că economia românească a scăpat de sub control, există o serie de factori pe care îi poţi gestiona astfel încât să-ţi construieşti un buget pe care să te bazezi în momentul retragerii.

ÎN PICIOARE. Indiferent de variaţia nivelului de contribuţie la Pilonul II, sistemul nu se „va preda". Aceasta este vestea bună! Dar clienţii fondurilor de pensii private obligatorii ar putea constata peste 20 de ani că raţionamentul pe care au mizat nu a fost tocmai corect.

Mai exact: în ciuda faptului că nu s-au lăsat în totalitate pe mâna statului, atunci când se vor retrage din activitate, suma acumulată nu le va permite un nivel de trai confortabil. Şi nu din vina strategiilor de investiţii sau a comisioanelor stabilite de administratorii de fonduri! Mărirea şi decăderea nivelului de contribuţii (şi aşa redus: maximum 6% până în 2016, din contribuţia la sis