Nava de război Vasa a fost creată pentru a „face reclamă" Suediei. La 382 de ani după ce s-a scufundat, suedezii pot declara misiunea îndeplinită
Corăbiile care i-au ajutat pe marii exploratori să descopere lumea (după care s-o şi împartă cu tunuri şi praf de puşcă) nu ne-ar inspira în prezent nici pentru o plimbare de la Mamaia la Neptun. Totuşi, ideea de a sta la un metru de o corabie de pe vremea Regelui Soare este o fantezie pe care ne-am permis s-o trăim doar ghemuiţi pe canapea, cu o carte de aventuri în mână. În fiecare an, peste un milion de vizitatori ai Suediei o trăiesc însă pe propria piele, pentru doar 20 de euro, cât costă călătoria cu feribotul în insula Djurgården, din arhipelagul Stockholm, şi intrarea în ceea ce este considerat, oficial, cel mai popular muzeu din Scandinavia.
FĂRĂ SCHIŢE. „Profesioniştii au construit Titanicul, amatorii au construit Arca lui Noe". Autorul panseului este necunoscut, dar comparaţia sigur a trecut prin mintea oricăruia dintre cei 25 de milioane de turişti care au admirat, din 1990 încoace, Vasa, singura navă din secolul al XVII-lea care a fost vreodată recuperată de pe fundul mării.
Construită de olandezul Henrik Hybertsson, un expert în ambarcaţiuni al acelor vremuri, maşinăria de război Vasa nu se diferenţia prea mult de Arca lui Noe la nivelul proiectării inginereşti: constructorul primea dimensiunile finale şi îşi folosea... experienţa şi simţul proporţiilor pentru a obţine, la capătul a doi ani (în cazul Vasa) rezultatul dorit: o ambarcaţiune care să nu se ducă la fund.
Dacă înlocuim duzinile de candelabre de cristal de la începutul de secol XX cu 64 de tunuri din bronz din secolul al XVII-lea (cu 300 de kilograme de muniţie fiecare), reiese că Vasa a fost „Titanicul" vremurilor sale. Pentru că şi „Arca" are câteodată ghinion, Vasa a împărtăşit, în 1628, soarta luxosului vas britanic: s-
