Numărul emigrantelor este în creştere, femeile reprezentând astăzi aproape jumătate din numărul de emigranţi la nivel global. Adesea, motivele emigrării femeilor sunt diferite de acelea ale emigrării bărbaţilor, iar problemele femeilor imigrante nu sunt întotdeauna aceleaşi cu cele ale bărbaţilor imigranţi. Multe femei aleg calea emigrării nu doar din motive economice, ci şi din cauza diferitelor forme de discriminare la care sunt supuse în ţările de origine. Pentru acestea din urmă, emigrarea poate însemna o îmbunătăţire a condiţiei sociale şi a nivelului de trai. În măsura în care reuşesc să se integreze în ţările de adopţie, femeilor imigrante li se deschid oportunităţi la care nu au avut acces în ţările de origine.

Au acces la educaţie, se pot dezvolta profesional, îşi găsesc locuri de muncă adecvate pregătirii lor şi devin independente, reuşind să se întreţină şi să îşi întreţină familiile. Discriminarea, prejudecăţile, inadecvarea politicilor de imigraţie transformă, însă, adeseori emigrarea în experienţe dramatice. Criza economică globală sporeşte numărul imigranţilor ale căror speranţe s-au transformat în iluzii şi dă un chip şi mai dramatic fenomenului emigrării.

Acestea sunt câteva dintre datele de la care au pornit dezbaterile din cadrul conferinţei internaţionale Fenomenul migrării în contextul globalizării: drepturile femeilor în pericol?, desfăşurate la Bucureşti între 3 şi 5 iunie şi organizate de către organizaţia Women in Development Europe (WIDE), Coaliţia Regională KARAT şi Asociaţia Naţională a Specialiştilor în Resurse Umane (ANSRU-AUR). „Principalele provocări cărora femeile imigrante trebuie să le facă faţă sunt: pierderea locurilor de muncă, numărul sporit de slujbe cu caracter informal, scăderea salariilor, precum şi disproporţia crescândă dintre responsabilităţile ce le revin, pe de o parte, şi reducerea oportunităţilor de dez