Ne plîngem că presa nu cultivă şi exemplele de oameni valoroşi, care au reuşit, în schimb abundă de tot felul de starlete şi curvete, de pseudo-cîntăreţi şi mondeni insipizi. Ne plîngem şi avem dreptate, desigur. Aşa e. E mai atrăgător un scandal, eventual garnisit cu conotaţii sexuale, decît o ştire despre un om de cultură, un artist autentic, un scriitor sau un compozitor care au reuşit. E mai greu să ne bucurăm de reuşitele altora, asta ne obligă să le comparăm cu reuşitele noastre, ceea ce dă cu minus, cu virgulă sau cu zero.

Contra curentului, eu voi evoca în cîteva rînduri reuşitele unui compozitor român despre care nu se prea scrie. E vorba de Vasile Şirli, stabilit la Paris, autorul muzicii pentru spectacolele lui Purcărete, a unor spectacole semnate de Lucian Pintilie şi autor de muzică de film. Şi nu doar de film românesc, a compus şi pentru regizori francezi. L-am întîlnit pe Vasile Şirli la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, de fapt, l-am reîntîlnit, pentru că, anterior, ne-am cunoscut tot la Sibiu, la un spectacol.

Este un om de o modestie cum rar am văzut, de o amabiliate debordantă şi de un firesc aproape nefiresc! Pe lîngă activitatea sa muzicală prodigioasă, Vasile Şirli are în CV şi ceva ce ar putea atrage presa ne-culturală: este director muzical la Disneyland, în Paris. Revenind la opera sa, desigur, oricine a văzut Faustul lui Purcărete, ca să evoc un spectacol în vogă (pe care l-am văzut abia săptămîna trecută), îşi va aminti muzica extraordinară care dat o dimensiune sonoră măreaţă spectacolului. Ei, muzica aia e de Vasile Şirli. Da, ăsta nu e un articol de scandal. Ar fi fost mai simplu dacă Vasile Şirli ar fi dat vreo palmă cuiva sau ar fi fost la o petrecere cu Bianca Drăguşanu. Aşa, sînt nevoit să vă semnalez, sec, poate neinteresant, faptul că la Paris trăieşte şi munceşte un extraordinar compozitor român.