La 9 iunie 1990, în cadrul grupelor Campionatului Mondial de Fotbal din Italia a fost programat meciul România - URSS. Partida s-a desfăşurat pe Stadionul San Nicola din Bari, cu o capacitate de 60.000 de locuri. Înfruntarea dintre români şi sovietici a atras 42.907 spectatori, conform statisticii oficiale.
Casele de pariuri şi specialiştii momentului socoteau că Uniunea Sovietică era favorită. Totuşi, fotbalul românesc nu dăduse semne de slăbiciune în ultima perioadă. În preliminarii eliminase puternica echipă a Danemarcei, iar echipa Steaua Bucureşti învinsese pe Dinamo Kiev în Supercupa Europei şi pe Spartak Moscova în Cupa Campionilor Europeni.
Suporterii români şi-au făcut simţită prezenţa pe stadion, fiind aşezaţi la tribuna a doua şi la peluza din stânga tribunei oficiale. Erau îmbrăcaţi în galben şi foarte zgomotoşi. Gardurile stadionului au fost "tapetate" cu steaguri tricolore. Abia dacă se vedea pe alocuri câte un drapel sovietic.
România a început destul de anemic meciul, Silviu Lung evitând deschiderea scorului în câteva rânduri. Suporterii nu şi-au pierdut însă speranţa, scandând întruna "Luptăm! Luptăm! Luptăm şi câştigăm!". După jumătatea primei reprize, echipa României a intensificat atacurile, prilej pentru suporteri să crească agitaţia: "Uite acuşi, uite acuşi, / Vă dă golul Lăcătuş". Marius Lăcătuş nu i-a dezamăgit pe fani, marcând primul gol al partidei în minutul 42, dintr-o pasă primită de la Ioan Ovidiu Sabău.
Românii au început şi repriza a doua în forţă, iar în minutul 57 jucătorul Hidiatulin a făcut henţ în preajma careului. Arbitrul a acordat lovitură de la 11 metri, deşi din reluările televiziunii italiene s-a văzut că sportivul advers a atins mingea cu mâna în afara careului. Lăcătuş a marcat al doilea gol, extaziindu-i pe suporterii români. Aceştia scandau, ostentativ, "Raz-dva-tri". Ju
