În topul tranzacţiilor de la casele de licitaţii bucureştene, Nicolae Tonitza (1886 -1940) se află printre artiştii privilegiaţi. "Spaniolă", "Vas cu flori", "Micuţa tătăroaică", "Nud văzut din spate" sunt numai câteva din titlurile tablourilor adjudecate, în ultimii ani pe piaţa artei româneşti, între 165.000 şi 320.000 lei. Prezenţa unei alte lucrări semnate de Tonitza, în sesiunea de licitaţii din 12 iunie, "Moscheea din Balcic", un ulei pe pânză evaluat la 160.000 lei, impune o privire retrospectivă asupra locului şi rolului pe care l-a jucat Tonitza în arta românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului XX.

În mod sigur, perioada de studiu în Germania, la München - 1908 - unde este admis la Königliche Bayerische Akademie der Bildenden Künste (Academia regală bavareză de arte frumoase) în clasa profesorului Hugo von Habermann, a lăsat o amprentă puternică asupra personalităţii viitorului artist. Au urmat călătoriile în Italia şi apoi în Franţa, la Paris, unde a rămas pentru doi ani. Revenit în ţară, în 1911, Tonitza termină cursurile Şcolii naţionale de Belle-Arte, obţinând prin concurs certificatul de "pictor bisericesc". Un amănunt biografic - evident de natură financiară - îl va determina să renunţe la pictură, pentru câţiva ani, când va lucra la ziarul Iaşul, ca redactor. Revine la pictură şi expune, în anul 1916, la Bucureşti, circa 100 de picturi şi desene, împreună cu pictorul Ştefan Dimitrescu. Urmează perioada prizonieratului (mobilizat şi trimis pe front, este luat prizonier în luptele de la Turtucaia, de unde va ajunge în lagărul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria). Viaţa sa artistică începe cu adevărat după război, când se stabileşte la Bucureşti, unde va ilustra cărţi şi va participa la expoziţiile organizate în Capitală. De asemenea, va colabora la publicaţii de orientare socialistă cu desene şi cr