Inainte de orice: cele ce urmeaza nu intentioneaza nicio secunda sa incurajeze risipa bugetara din Romania!

Liderii UE impinsi de la spate si de FMI si de un cortegiu intreg de economisti, cauta calea de iesire din impas, iesire ce nu poate fi decat un guvern European care sa preia sarcina disciplinarii fiscale in cele 27 de state membre. Cedarea prerogativelor nationale in stabilirea cheltuielilor si veniturilor bugetare imbraca initial forma unui audit la nivel European cu Eurostatul pe post de caine de paza la eventualele “minciuni” guvernamentale la care facea aluzie Sebastian Vladescu. Depasirea nivelului de 3% deficit si/sau a datoriei publice de 60% din PIB ar urma sa fie aspru sanctionate cu amenzi de pana la 0,5% din PIB suspendarea dreptului de vot si a accesului la fondurile europene.

Teoretic vorbind, pentru pastrarea Uniunii Monetare elementele unei politici fiscale comune la nivel European par indispensabile daca experimentul euro (asa cum din ce in ce mai des este numita moneda unica) se mai doreste a fi continuat. Practic insa, desi economistii spun ca austeritatea implicita nu este o optiune facultativa ( pentru ca inca nu s-au descoperit extraterestrii care sa finanteze datoriile publice uriase) un munte de indoieli planeaza asupra viabilitatii demersului fiscal unic, dar cred ca sunt cateva principale.

Primul este de natura politica, pentru ca asa cum plastic se exprima Radu Berceanu minciuna prin omisiune se practica pe scara larga in democratie. Alegerile nationale, precedate de campaniile electorale de rigoare, au bugetul ( un plan al veniturilor si cheltuielilor viitoare) ca instrument indispensabil in cucerirea puterii.Cetatenii sedusi de bunastarea ce li se promite, de autostrazi ce se itesc mandre doar in power-pointuri, facilitati fiscale si promisiuni de crestere a veniturilor se prind bucurosi in plasa minciuni prin om